 |
| Căpițe de fân pe dealurile dintre bisericile fortificate din Transilvania. Foto: Călin Hera |
Și nu
uitați: avem și o pagină de Facebook, treceți și pe acolo!
De știut.
Miercurea fără cuvinte este un fenomen inițiat în România de Carmen și continuat de mine, alături de frumoșii prieteni ai acestei adevărate
sărbători a blogosferei.
NOTĂ. Avem
și o listă a edițiilor precedente a
Miercurii fără Cuvinte.
Ce-mi place mirosul de fân proaspăt cosit! :)
RăspundețiȘtergereHappy WW!
Este aproape inegalabil.
RăspundețiȘtergereSunt din Maramures si daca mi-e dor de ceva , atunci acel "ceva" este mirosul de fan dimineata , proaspat cosit :)
RăspundețiȘtergereHappy WW
Nu știu alții cum sunt, dar eu simt aer proaspăt în plămâni numai când aud „Maramureș”. Nu știu de ce :)
ȘtergereSuper temă!
RăspundețiȘtergereSuper fotografii am văzut până acum!
ȘtergereO imagine frumoasă!
RăspundețiȘtergereM-au frapat întinderile cu noul tip de căpiță. Și era un aer!
ȘtergereZiua bună!
RăspundețiȘtergereFrumoasă și răcoroasă temă. La ce călduri cumplite avem prin rașele patriei, doar în natură mai găsim asemenea oaze de răcoare și liniște. Parcă se și simte aici mireasma ierbii cosite.
Numai bine și o zi superbă! :-)
Ai dreptate, aer proaspăt = în sânul naturii.
ȘtergereSuperbă fotografie,mi-e dor de mirosul fânului proaspăt cosit!
RăspundețiȘtergereO zi de miercuri cât mai frumoasă,Călin!
În clipa asta îmi pare atât de rău de toți aceia care au alergie la fânul proaspăt cosit...
ȘtergereModelul asta gen rulou, nu l-am mai vazut!
RăspundețiȘtergereFaina imaginea!
Happy WW, Calin!
Se pare că prinde teren tot mai mult. Chiar am discutat cu niște agricultori care plăteau între 50 de bani și 1 leu pe rulou celui care le „cosește” astfel fânul și le alcătuiește noua căpiță de fân. Plus 1 leu pentru transportul până acasă. Mai ieftin ca braga.
ȘtergereCe fel de plata e asta? Mi se pare complet bizar!
ȘtergereE un aer de agricultura moderna.
RăspundețiȘtergereHappy WW!
Oricum, proaspăt.
ȘtergereO viata simpla fara stres si fara nebuneala din marile orase. M-as muta in secunda doi fara nicio retinere !
RăspundețiȘtergereIn pauza de pranz, iesim uneori la plimbare pe terenul unui centru de cercetare si spuneam deunazi unui coleg algerian ca asa miroase vara la noi. El imi zice ca stie ce-mi miroase mie si cauta printre buruieni un fir de Coada soricelului si mi-o intinde spunand ca parfumul din iarba care-mi place atat de mult e dat de aceasta planta banala. Si asta era. Fiecare la randul lui vine din copilaria lui ca dintr-o tara.
RăspundețiȘtergereCsilla/Montréal