marți, 15 mai 2018

...ar fi putut începe de la Cristian Țopescu și 10-le Nadiei Comăneci

Nadia Comăneci și primul 10 perfect. La Montreal 1976. Alb-negru, ca la TV
Ar fi întrucâtva simplu să spun, astăzi, că totul a început datorită lui Cristian Țopescu, dar ar exista riscul ca spusele mele să se situeze la o oarecare distanță de adevăr. L-aș putea invoca pe Mircea Lucescu, aș putea pomeni mănușile lui Răzvan Lucescu sau aș putea să mă refer, pur și simplu, la originalele lecții de schi ale lui Fara. De ce nu?

Îmi amintesc noaptea aceea de iulie. Aveam nouă ani. Eram la țară și, fără să-mi pun foarte multe întrebări în legătură cu motivul, mă bucuram că nu fuseserăm trimiși la culcare odată cu găinile. Ne-am jucat ce ne-am jucat, nestingheriți, am numărat stelele, apoi ne-am adunat în casă destul de somnoroși. Adulții nu dormeau nici ei și nici nu ne băgau în seamă. Stăteau pironiți în camera cu televizorul, un Miraj alb-negru. Ne-am strecurat și noi, piștimocii, cu puțin timp înainte ca o voce să strige din televizor “Zeeeceeeee!”. Era Țopică, aveam să aflu mai apoi, entuziasmat de primul 10 al Nadiei Comăneci. Apoi m-am uitat mai atent. Îmi plăcea Teodora Ungureanul și mi-era ciudă pe Nellie Kim.

Poate că așa am prins gustul, chiar dacă n-am mărturisit-o. Oricum, verișoară-mi i-a intrat atunci în cap ideea de a se face gimnastă. Priveam voit distant fenomenul, dar eram, în sinea mea, impresionat.

Ce-i drept, aveam habar ce e sportul. La șase ani învățasem sa schiez și începusem să mă mișc binișor, dar mi-era cumva clar că asta o știm doar eu, Crinel, Anca, Fara, Pif, taică-meu și brazii de lângă Cabana Pietrele din Retezat.

În rest, băteam mingea până la epuizare. Fotbalul era sportul rege și îl practicam cu pasiune. Îndrăznisem chiar să merg la câteva antrenamente cu piticii Corvinului, dar eram genul căruia îi plăcea să meargă și la școală. În plus, nu eram destul de bun într-un oraș care discoteca la iveală talente legendare (intrasem în era Mircea Lucescu).

Nu mă imaginez fără sport


Vreau să spun că nu mă imaginez departe de sport. Au fost antrenamentele de schi din facultate, concursurile, expedițiile montane și încercările timide de a alerga la semimaraton sau curse populare.

Acest text reprezintă o ieșire din discreție, pentru că majoritatea sportivilor de duminică așa trebuie să fim: discreți. O facem pentru noi. Suntem modele pentru noi înșine și, eventual, în cazurile fericite, pentru copiii noștri (atunci când încă ne mai bagă în seamă).

Prin urmare, jos șapca în fața performerilor și a celor care își forțează limitele fizice pentru vreo cauză nobilă.

Maratonul Internațional de la Brașov, ediția a patra


La Brașov va avea loc, în 19-20 mai, Maratonul Internațional, un eveniment sportiv de masă care reprezintă, așa văd eu, un mesaj puternic în favoarea sportului făcut discret, ca o rugăciune: tu cu tine însuți. Întru mântuirea campionului din tine.

Un amănunt deloc lipsit de importanță: maratonul de la Brașov se află în Top 20 din punctul de vedere al peisajului, potrivit site-ului oficial al evenimentului. De ce zic că e un detaliu important? Fiindcă sportivii ăștia de duminică, care suntem și pentru care performanța e să pornim în cursă și, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să o și terminăm în picioare, este suficient timp să și căscăm ochii pe unde alergăm. Ceea ce e cool. Și, pentru a completa răspunsul implicit dat mai sus unei întrebări Blogal Initiative, extrem de motivant.

Curse pentru multe vârste


În rest, notați vă rog că organizatorii mizează pe mai mult de 3.000 de participanți în șort și tricou, de toate vârstele, că vor fi, în afară de curse organizate la standarde AIMS, o serie de surprize. Se va alerga în cursele de maraton (42 km), de semimaraton (21 km), cursa simplă (10,7 km), cursa populară (5,7 km, caritabilă, necompetițională și necronometrată), cursa team run (4×10,7 km) și cursa copiilor între 6 și 14 ani, plus, în premieră, cursa de 2,5 km, necompetițională și necronometrată și Crosul Universității Transilvania, de 2,5 km. 

Înscrierile s-au făcut până pe azi, dar dacă nu ați prins loc în vreo cursă, nu-i bai: aplaudați-i pe cei care aleargă!
 
Și încă un amănunt: miercuri, 16 mai, are loc antrenamentul oficial.

Imagine oficială postată pe pagina de Facebook a Maratonului Internațional Brașov

2 comentarii:

  1. N-am avut și nu avem altul ca Cristian Țopescu! Dumnezeu să-l odihnească!

    RăspundețiȘtergere
  2. Jos pălăria în memoria lui. A fost o voce, la propriu și la figurat, într-o vreme în care totul era doar o pastă cenușie. Acum, când vremurile sunt mai pestrițe, există mai multe “voci” remarcabile, e concurență acerbă și la voci, dar, ca să zic așa, e dificil să fie cineva Vocea României.

    RăspundețiȘtergere