joi, 8 martie 2018

PROVOCAREA. MfC într-un punct de inflexiune

Șandramaua. Foto: Calin Hera
Se pare că Miercurea fără cuvinte se află într-un punct de inflexiune. Nu i-aș spune numaidecât răscruce. Dar este cea mai mare Provocare din istoria MfC. Iată o descriere, pe scurt.



Pe de o parte, se vede cu ochiul liber că numărul de participanți scade. A fost o scădere constantă a interesului, cel puțin în perioada gestionată de mine, cu câteva creșteri punctuale, care au durat săptămâni, cu stabilizări, reveniri etc., dar trendul general este descrescător. Sau, dacă doriți, am avut o creștere negativă.

Cauze? Poate fi vorba de:

a) o scădere naturală, având cauze obiective (scăderea interesului din lipsă de timp, apariția altor preocupări, durata de viață finită a unor astfel de proiecte), sau de

b) o scădere determinată de cauze subiective (organizare proastă, pierderea „chimiei”, gafe, ideea Provocărilor, promovare deficitară, lipsa MfC din blogroll-urile participanților sau a linkurilor din postările MfC către blogul-gazdă etc.).

Poate că mai există și alte cauze, nu știu. Dacă știți, dacă aveți explicații, vă rog să spuneți. O discuție deschisă este cea mai bună cale de a arăta că ne pasă și de a face ca lucrurile să meargă mai bine.

În ceea ce mă privește, îmi asum o parte din cauze.

1)  Provocările, de exemplu. Am crezut în această idee, am încercat să o promovez, crezând în ea, dar nu am impus-o ca regulă eliminatorie. Ar fi fost o prostie. Tot așa cum n-am stat să verific dacă toți participanții oferă linkuri înapoi, dacă este respectată 100% regula „fără cuvinte” etc. Am mers pe principiul că ne adunăm aici fiindcă ne face plăcere și ne simțim liberi (chiar dacă Provocarea poate să pară în, în anumite situații, o constrângere). 

2) Am încercat deci să păstrez casa curată și o atmosferă plăcută înăuntru. A, da, mi s-a părut o idee bună să construiesc o casă specială, un blog care doar asta să facă: să găzduiască MfC. Poate că un blog pentru o idee nu este ceva suficient de puternic, de ancorat. E doar o nișă. Strâmtă, în acest caz.

3) Ce îmi reproșez: câteva seri în care n-am verificat la miezul nopții dacă postarea programată a fost publicată întocmai cum știam eu că trebuie să arate și faptul că nu am răspuns întotdeauna prompt la comentarii (vă mulțumesc mult pentru comentarii) și nu am vizitat întotdeauna, prompt, blogurile celor care au pus linkuri în tabel.

4) Îmi mai reproșez că nu am dus până la capăt câteva idei care mi se păreau bune (de exemplu, unele proiecte de pe blog sau pagina de Facebook este minunată, dar practic lipsește, dacă ne raportăm la activitatea de acolo); despre unele nici nu v-am mai zis :( (de exemplu, pagina de Instagram).

5) Nu îmi pot reproșa că nu am avut mereu timp să îmi fac treaba de umil și cvasianonim organizator al MfC. Am preferat mereu să cred că MfC este ceva din zona hobby-ului, e ceva ce ține de plăcere. În momentul în care devine o obligație, un lucru care te aduce în situația de a te simți vinovat sau de a fi, cum se spune, tras la răspundere, povestea iese din zona de plăcere și trece altundeva.
În fine, mă cert totuși că, deși am cerut ajutorul și am avansat ideea lucrului în echipă, nu am fost suficient de convingător. Nu am reușit să arăt că într-adevăr trebuie rezolvată o problemă. Sunt sigur că, dacă aș fi reușit să o fac, ați fi fost mulți care să întrebați măcar despre ce este vorba, ce implică, etc.

De aceea am zis că sunt un pic gelos pe Carmen. Atunci când a anunțat că nu mai poate, a primit aproape instat oferte de sprijin. Așa s-a întâmplat să preiau eu. Deși eram destul de ocupat și atunci, nu am stat pe gânduri; am ținut prea mult la ideea acestei comunități, la voi, cei de atunci și cei de acum, și am zis, „gata, mă ocup eu, spune-mi doar ce este de făcut!”.


Iertare pentru acest mesaj cu foarte foarte multe cuvinte. Ar fi trebuit să postez o fotografie în care să încapă 1.000 de cuvinte fără dubii.


Ca să ajung rapid la final, spun doar că în acest moment există trei variante mari și late:

1. Lucrurile să continue ca până acum, asumându-ne erorile, care se vor înmulți, vrând-nevrând și se va ajunge la sucombare sau la una din variantele 2 și 3.

2. Să rămânem pe blogul Miercurea fără cuvinte, de care însă să se ocupe o echipă, adică cel puțin doi oameni care să aibă rol de admin și parolele de logare pe blenza. Cum se vor organiza cei 2-3-4-5 membri ai echipei, ce rotații vor face etc., e treaba lor. Nu e un capăt de lume nici să se ocupe un singur om de ceea ce înseamnă organizarea MfC, așa s-a întâmplat până acum, dar, se vede treaba, cei care au făcut-o au ajuns la un moment dat în situația de a nu mai putea să o facă la cote înalte (nu contează din ce motive). Cred însă că o „conducere colectivă” are cele mai mari șasnse de reușită, inclusiv pe partea de promovare, idei etc.

3. Să părăsim incinta și să trecem pe alt blog, pe blogul cuiva. Carmen, cea căreia îi datorăm practic MfC România, s-a oferit deja să preia toată povestea (disponibilitate pe care o salut și o apreciez în mod deosebit, fiindcă ea știe cel mai bine că, deși este o plăcere organizarea MfC, asta implică o responsabilitate suplimentară în viața de zi cu zi. O onoare, firește, dar și o responsabilitate. Asumată).


Cea mai mare Provocare


Această discuție este, probabil, cea mai mare Provocare din istoria MfC, și mă refer aici la ambele epoci. De răpunsul vostru și de implicarea voastră în această discuție depinde, în bună măsură, viitorul Miercurii fără cuvinte. Nu existența. MfC va mai exista mult și bine. Dar încă nu știm prea bine cum și unde.

Am aruncat mănușa, mingea e la fileu.

UPDATE. Scriu acest text de suplimentar pentru a vă trimite veste despre această postare.

17 comentarii:

  1. Călin, dacă nu mi-ar fi sărit în ochi textul suplimentar, scris aşa cum tu nu scrii de obicei (cu briz-brizuri şi culori fără sens), nu aş fi ştiut că m-ai "strigat". Pe scurt, mie pe blog nu mi-a apărut ping-ul sau cum se numeşte când cineva te linkuieşte. Nu ştiu dacă numai la mine e problema sau e o eroare generală. Îţi spun asta să ştii, în cazul în care nu vor vedea toţi strigările tale.

    Referitor la subiect: eu nu am întâmpinat probleme cu tabelul dar e drept, nici nu am fost niciodată pe fază la miezul nopţii şi nici la prima oră a dimineţii. Am văzut în comentarii că au fost probleme.
    Mie rubrica asta mi-e tare dragă şi nu cred că am lipsit de la ea în afară de perioadele de concediu. Nu ştiu să spun vreo problemă legată de organizare pentru că nu am identificat una până acum. Deci nu aş avea ceva de spus în sensul de "poate ar fi mai bine-ar fi fost mai bine să".
    Cu siguranţă nu provocările au făcut că unii să renunţe la asta şi nu cred că altceva legat de acest blog. Nu ştiu, poate e totuşi vorba de motivele enumerate de tine, motive personale.
    Sper ca această rubrică să continue şi să se găsească o soluţie. Indiferent cum va fi, eu voi veni cu drag la fiecare întâlnire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc frumos pentru comentariu. E posibil să nu fi ajuns ping-ul. Pot fi explicații.

      Cred însă că, cu sau fără “ping” reușit, sunt slabe șanse să fi urmat un “pong” care să schimbe radical datele problemei.

      Așadar, aceasta a fost marea dezbatere. Restul e tardivitate.

      Ștergere
  2. CONCLUZIILE DEZBATERII (părerea mea).
    Este evident că soluția gestionarii colective a MfC, preferabilă în condițiile în care un singur organizator întâmpină dificultăți la un moment dat (asta e istoria MfC).

    Întrucât Carmen și-a anunțat intenția de a regăzdui MfC,

    Considerând că eu am fost doar o gazdă provizorie și utilă într-o perioadă de tranziție,

    Îi înmânez această întreprindere, aflată într-o stare nu atât de bună ca la preluare, dar funcțională.

    Preluarea se va face atunci când va voi Carmen. Azi, mâine, peste o săptămână sau peste o lună. După aceea, acest blog va intra într-o binemeritată Arhivă.

    Îi mulțumesc încă o dată lui Carmen pentru ocazia pe care mi-a oferit-o, îi cer scuze ei și vă cer scuze vouă că nu am reușit să fiu la înălțime și îmi anunț retragerea din grupul relativ restrâns al organizatorilor MfC.

    A fost o onoare și o bucurie să vă întâlnesc aici în fiecare săptămână. Vă mulțumesc mult. Mai mult decât pot spune fără cuvinte.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Calin, multumesc mult pentru ca ai organizat doi ani (si 5 saptamani) Miercurea fara cuvinte. Fara tine, probabil ca astazi nu ar mai fi fost decat amintirea ca a existat candva o rubrica MfC. Tu ai intretinut acest joc de miercuri, atât de placut de grupul de bloggeri numit MfC. Fara ajutorul tau- cu gafe sau fara gafe, rubrica nu ar mai fi existat. Deci inca o data MULTUMESC.
      Spuneai intr-un comntariu ca "ai fost gelos" pe mine pentru ca atunci cand eu m-am retras din blogosfera si am intrebat cine doreste sa preia MfC au sarit multi in ajutor. Dar nu este adevarat. Tu ai fost singurul. M-am bucurat mult pentru ca mi-ar fi parut rau sa se piarda munca mea de 6 ani. Ai fost receptiv si ai invatat repede, nu a fost nevoie sa te ajut de prea multe ori pana cand ai reusit singur. Si iata, MfC a continuat sa existe datorita tie.
      Ca intr-un film bine regizat, eu am revenit pe blog in noiembrie si de atunci sunt activa saptamanal. Tin minte ca atunci m-ai intrebat ca daca am revenit, poate ca vreau sa reiau MfC-ul si raspunsul meu a fost NU. Ti-am predat rubrica si vad ca iti face mare placere sa o organizezi, deci e a ta în continuare. In urma cu doua saptamani insa ai inceput sa scrii pe blog ca nu mai ai timp si nu mai reusesti sa te ocupi. Mai intai am crezut ca esti doar obosit, o saptamana si iti revii. Insa ai continuat cu apelul de ajutor. Asa ca iata-ma, gata sa preiau stafeta. Miercuri, 14 februarie, voi publica tabelul de inscriere pe blogul meu, asa ca in ultima decebrie a anului 2015.
      Calin, iti multumesc!

      Ștergere
    2. http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2018/03/calin-preda-stafeta-mfc.html

      Ștergere
  3. Te citez: " Lucrurile să continue ca până acum, asumându-ne erorile, care se vor înmulți, vrând-nevrând și se va ajunge la sucombare sau..."

    Sincer, chiar nu mai inteleg nimic. Despre ce vorbim de fapt? Despre ce erori? E doar un joc minunat. Si chiar daca exista un minim de reguli este important si mesajul trimis in eter al descoperirii. Exista un nucleu al MFC, exista si oameni care au abandonat. Nu stiu daca ai pus intrebarea de ce au facut-o? Lor, nu generic.

    Nu stiu cu adevarat motivul unor astfel de cuvinte - pronostic pesimist, dar cred ca e o fractura intre ele si realitate. Eu asa o simt, pur si simplu. Am mai spus-o, nu ma ingradesc in temele date, dar poate ca nu toti procedeaza asa. E doar o parere. Si poate ca e gresita. Dar a renunta la gazduire pentru ca nu suntem suficienti de multi e una si alta daca motivele tale personale sunt cauza. Si evident ca aceste motive au prioritate, pentru ca e chiar firesc. Asa ca de fapt, vrei nu vrei, decizia este tot a ta. Adica liberul arbitru isi spune cuvantul.

    Este de abia sambata! Chiar gasisem ceva simpatic pentru miercuri... Evident, din punctul meu de vedere! Dar cu totii formam un orizont minunat!

    Un weekend senin, Calin!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum functioneaza ping-ul? :-s
    Eu acum am intrat sa verific care sunt noutatile.... :-s. Altfel vedeam articolul si mai tarziu probabil. Sorry pentru raspunsul tardiv :(.

    Nu zic decat atat: O fi de la astenia de primavara... TOT. :)

    ps: eu stiu pagina de fb ! :) mereu o taguiam cand publicam art pe fb.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am facut cateva greseli – o iau de la capat!
    Vad abia azi acest articol... Am mai scris ca MFC nu am reusit sa introduc in blogroll (da eroare) dar e acolo, separat, doar ca nu vad actualizarile la timp. :(
    Ma bucur ca preia Carmen jocul, dar nu pentru ca tu nu te-ai descurcat, ci pentru ca nu "piere" jocul! :) Te-ai descurcat super, din punctul meu de vedere. Mi-a placut si ideea provocarilor - mult - desi imi amintesc ca, la inceput, n-am participat pentru ca ma simteam... stinghera. :)
    Nu m-am putut oferi sa preiau jocul pentru ca imi dau seama cata dedicatie (si timp) impune si macar atata ma cunosc: nu as fi fost in stare (din motive independente de vointa mea). Plus ca-s total... atehnica si nu stiu daca m-as descurca cu tabelul (mai ales daca intervin probleme tehnice).
    Stiu ca MFC e si pe FB dar nu am mai accesat FB de foarte mult timp (am trecut rar, cand a fost necesar si eram anuntata altfel). Pe Instagram nici nu am cont! :)
    Pe scurt: mi-a placut jocul si cat timp l-ai gazduit tu si, in mod cert, nu ai facut... greseli. :)
    Succes in tot ceea ce faci iti doresc!
    Saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Diana.
      Îmi pare rău că nu am reușit să facem povestea de după MfC. Un proiect atât de frumos.

      Ștergere
  7. Acum parca ma simt vinovata ca am facut o pauza asa lunga...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, în jocul acesta al nostru nu există nici premianți, nici vinovați. Există doar amici.
      Mulțumesc mult pentru tot.

      Ștergere
    2. Noi îți mulțumim pentru tot!

      Ștergere
  8. Pentru ca decizia a fost deja luata, iti spun si aici, MULTUMESC pentru gazduirea acestui joc frumos. Tu esti obisnuit sa punctezi concluzii. Eu insa nu, pentru ca niciodata nu este totul spus,pentru ca nici nu poate fi, asa ca raul curge in continuare si ne vom regasi cu totii in acelasi suvoi, care poate candva va face diferenta!
    Spor in tot ceea ce faci si sa te bucuri de tot ceea ce faci, cred ca asta e cel mai important!
    La buna reauzire, Calin!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred că pingurile de pe Blogspot pe Wordpress nu funcționează de fapt, nici eu nu am primit nimic. Dar e OK, am trecut pe aici că e marți și voiam să văd care-i provocarea pentru miercuri. :)
    Ori aici, ori la Carmen, important e că MFC continuă. Mulțumim, Călin, pentru disponibilitate și pentru tot efortul depus, pentru că ai făcut să continue jocul. Eu nu mi-aș fi putut asuma o asemenea responsabilitate, de obicei încerc să dorm înainte de ora 24. :))

    RăspundețiȘtergere